Gesturile care alcătuiesc prezența cuiva,

începând cu mișcările reținute, de tatonare,

când abia v-ați văzut și vă descoperiți încet.

Sunetul vocii, parcă mai alert, deși sunt cuvinte puține

și vă îndreptați spre esențial

ca două mașini demodate.

Victoria, dezintegrarea - plantele ridicate pe zid

în așteptarea barmanului.

Și apoi - evocarea unei vechi amintiri


despre cum vă veți întâlni și veți vorbi o seară întreagă.

Numai nimicuri, vorbe fără substanță.

Tu nici măcar nu mai ești om. Ești o tunică

uzată prin care cineva 

își înfinge degetele.

Și pentru asta se simte ruptura.

Comments

  1. O imagine tulburătoare- „ vă îndreptați spre esențial

    ca două mașini demodate”. Foarte FAIN și faptul că visul e văzut ca o amintire veche. În acest poem fiecare imagine e ca o treaptă de pe o scară. Ultima imagine e ca o săritură în apă. Ca o explozie. Un poem răscolitor. Foarte bun!!!

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Bicicleta (v.2) - CP

*** (DC)

Gheorghe , ( C. Perţa)