Dar mîine? (DC)

By -

 Văd cum mă privești și nu mă recunoști 

Te tot întrebi unde e fetița aceia mică și zglobie 

Știi..mă întreb și eu 

Uneori am impresia că e chiar aici 

Și încă așteaptă să-i spui că e bravo și că o iubești 

Uneori are nevoie de toate astea atît de mult 

Că mă face să mă închid în dulap și să plîng îghițind hohote 

Acolo în întuneric îmi pierd răsuflarea și uit de ce plîng 

Uneori e atît de greu să mă înțeleg 

Să înțeleg

Mai ales în clipele acelea cînd realitea mi se surpă sub picioare 

Și am impresia că mă înnec în ceva ce nu are nici miros și nici culoare 

Îmi apar tot felul de chestii hidoase 

Atît de reale parcă din carne și oase 

Înebunesc? Am înebunit?

Nu, totul e real dacă mi-e frică întratât 

Că-mi tremură genunchii 

Nu mai pot fi fetița aceia zglobie 

Cînd mi se întimplă asemena lucruri 

Că-mi vine să-mi zmulg părul din cap

CAP! CAP! CAP!

Am căpiat?

Cred că m-am deprins 

De ce nu ți-am zis?

Sunt lucruri pe care nu le știu, nu le recunosc 

O să te invinuești și nu are rost 

E vina ta? Sau poate a mea? A cui ?

Mă gîndesc că poate 

Am o sensibilitate aparte 

Văd, simt, înghit chestii ciudate 

Pe care alții le ignoră cu frivolitate 

POATE! POATE! POATE!

Poate...am doar imaginația mult prea intensă 

Ce transformă realitea printr-o schimonosire perversă

Cu figuri inexistente și neînțelese 

Ca Cthulhu al lui Lovecraft 

De parcă aș fi mereu în Zona Crepusculară 

Încerc să palpez podeaua 

Încerc sa-mi simt sudoarea rece 

Ca să mă trezesc din coșmaruri 

Azi am reușit...

MĂ SIMT!

Dar mîine ?

 





Comments

  1. dumitru cruduAugust 27, 2020 at 6:27 AM

    L-am citit fără să mă uit al cui e. Când am ajuns la final, mi-am zis: e al Adrianei Rusu. Aș tăia penultimul vers. Aș corecta cele câteva greșeli gramaticale pe care le-am văzut, cum ar fi, fetița aceia-fetița aceea. Încolo, poemul mi se pare foarte bun!!! Felicitări, Adriana!!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Adriana RusuAugust 27, 2020 at 10:13 AM

      Mulțumesc, Dudu.O să corectez. Americi pentru exercițiul.Îmi plac foarte mult poemele lui Pessoa însă după ce le citesc păr atît de cuprinzătoare ca simt ca nu mai am ce aduga, nu mai am despre ce scrie,pentru că el a zis de ja tot, dar am reușit să scurg ceva din mine.

      Delete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Bicicleta (v.2) - CP

By -
  pedalez pe lângă fluviu pe lângă pod pe pista ca un vierme orb mai strâns și mai strâns pedalez fluxul bate în oglinda de ghidon mai mai să spargă sticla. dragostea ți se împletește între picioare nu urcă niciodată pe mână pasiunea mocnește până ne arde cauciucurile din jurul cordului. pedalez oglinda înregistrează bungalow-uri de ocazie pâlcuri de răchită și trecători în cuiburi ronțăi aerul de fluviu ca pe un slush și pedalez până când dintii nu mai sparg ghea ț ă și beau sake pe veranda dinspre curte « Demult, de aici puteai vedea ciresul salbatic » îți spun a crescut odată cu păsările sub el îmi lăsam bicicleta. Bicicleta (v.1) pedalez pe langa fluviu pe langa pod   pedalez pe langa santuri bogate de tara pe langa tufe inalte cu muguri   pedalez soarele bate ultimele galeti de zapada stralucesc in balti, haotic   pedalez pe pista ca un vierme orb   pedalez   ...
Read more

*** (DC)

By -
  Aveți un mesaj. Comanda dvs. a fost confirmată! Mă ridic de la masa de scris după 3 zile. Și mă felicit. Câte o bluză de lucru pentru fiecare virgulă. Aceiași pereche de blugi pentru fiecare punct. Așa, ce naiba, să se vadă că muncim. Înainte să inchid laptopul, Mai trec inca o dată în revistă garderoba de asistentă În timp ce cu mâna dreaptă închid cutia cu stopuri de receptori.
Read more

Gheorghe , ( C. Perţa)

By -
  I poezie Voci ecouri şuşoteli păhar ţinut pe uşa biroului şefului Nu aud nimic Obrazul meu e traspirat ca şi fundul paharului pe care numeri 3 picături de cafea uşa se deschide, eu arunc paharul el cade în capul lui Gheorghe, el strigă, toţi întorc capul spre Gheorghe, pentru o minută am uitat toţi că Dna Lila era chemată în birou pentru a fi concediată. II poezie Paranteză rotundă paranteză pătrată o frază lungă apoi tapăm o conluzie haşurez cuvintele cheie nu atrag atenţie ce vorbe sunt în oficiu, ceva se întâmplă lângă uşa biroului dn-lui Ion Cred că va fi iarăşi cineva va fi concediat, Păi dacă ar lucra ca mine şi ar vedea şi noaptea litere de tastatură, nu ar mai pune nervi la ceafă, şi griji la fund, Sunt sigur că nu voi fi concediat. Simt o durere enormă drept în vârful capului, Mă uit jos, e sticlă fărâmiţată în mii de bucăţi, Ridic capul dar văd doar plasticul lipit de pod, De unde acest păhar stricat de capul meu? P...
Read more