(D.C)
Stau pe pervaz și fumez o țigară.
Mama stă la marginea patului,
se uită prin mine,
are privirea tulburată.
Fumează și ea
ritmic, inert.
Mă uit prin ea,
am privirea tulburată.
Ne stingem țigările.
Gheorghe , ( C. Perţa)
I poezie Voci ecouri şuşoteli păhar ţinut pe uşa biroului şefului Nu aud nimic Obrazul meu e traspirat ca şi fundul paharului pe care numeri 3 picături de cafea uşa se deschide, eu arunc paharul el cade în capul lui Gheorghe, el strigă, toţi întorc capul spre Gheorghe, pentru o minută am uitat toţi că Dna Lila era chemată în birou pentru a fi concediată. II poezie Paranteză rotundă paranteză pătrată o frază lungă apoi tapăm o conluzie haşurez cuvintele cheie nu atrag atenţie ce vorbe sunt în oficiu, ceva se întâmplă lângă uşa biroului dn-lui Ion Cred că va fi iarăşi cineva va fi concediat, Păi dacă ar lucra ca mine şi ar vedea şi noaptea litere de tastatură, nu ar mai pune nervi la ceafă, şi griji la fund, Sunt sigur că nu voi fi concediat. Simt o durere enormă drept în vârful capului, Mă uit jos, e sticlă fărâmiţată în mii de bucăţi, Ridic capul dar văd doar plasticul lipit de pod, De unde acest păhar stricat de capul meu? P...
Simina, parcă ar lipsi ceva. Altfel, poemul îmi place. E un poem bun. Uite ce-ți propun eu. „Stau pe pervaz și fumez o țigară.
ReplyDeleteMama stă la marginea patului,
se uită la mine,
are privirea tulburată.
Fumează și ea
ritmic, inert.
Mă uit la ea,
am privirea tulburată.
Ne stingem țigările,
care nu se
sting.”