Gheorghe , ( C. Perţa)

 

locuiesc în viața ta de când am luat-o pe jos la pas mărunt   (D.C.)

 

mergem pe jos din localitate în localitate

mai avem înc-o zi, îmi arată pe hărți

cu trenul putea fi mai simplu, dar

așa mă gândesc mai mult la ce facem.

hai să ne-așezăm pe piatra asta unde scrie

cartofi, e la margine de-asteroid

cu aripă netedă sub el

descompusă prin distanțare de sine.

să purtăm discuții serioase despre

grație și constelație

despre fiecare copil care a vândut cartofi aici

despre hectarul îmbogățit pe care să-l vandalizăm

cu grijă – așa mă gândesc

mai mult la ce facem.

 

dacă ești obosit, go there, in another there

ființele meticuloase caută locuri cu iarbă uscată

și cer sensibil pe piele. mă conving de moliciunea asta

densă, în care pretindem că ne adăpostim

sub tensiune și întuneric.

locuiesc în viața ta de când am luat-o pe jos la pas mărunt

și am dat de bătrâne care voiau

să ne țină o noapte, două

să ne odihnim. dacă ești obosit, go there

sub piatră pământeană

unde gândirea devine abruptă și scoate la suprafață

intimitatea

în fața noastră ape, ape

teritoriu în mișcare

reconstelare.

 

am nevoie de iarbă cu o secundă mai mult decât tine

locuiesc în viața ta odată ce culegem fir cu fir

așa mă gândesc mai mult la ce facem. e cald

hărțile mai arată o zi. bătrâni nu mai găsim

care să ne adăpostească prin spații arondate la ape, ape

unde vrem siguranța

și dispariția

să se întâmple din plin.