Nimeni nu știe ce-i ăla un pled (C.P.)
Scoți plasele și copilul
din mașină,
nu încui,
apoi intri în curățătorie cu brațele pline.
Bancheta miroase
a ploaie.
Bicicleta (v.2) - CP
pedalez pe lângă fluviu pe lângă pod pe pista ca un vierme orb mai strâns și mai strâns pedalez fluxul bate în oglinda de ghidon mai mai să spargă sticla. dragostea ți se împletește între picioare nu urcă niciodată pe mână pasiunea mocnește până ne arde cauciucurile din jurul cordului. pedalez oglinda înregistrează bungalow-uri de ocazie pâlcuri de răchită și trecători în cuiburi ronțăi aerul de fluviu ca pe un slush și pedalez până când dintii nu mai sparg ghea ț ă și beau sake pe veranda dinspre curte « Demult, de aici puteai vedea ciresul salbatic » îți spun a crescut odată cu păsările sub el îmi lăsam bicicleta. Bicicleta (v.1) pedalez pe langa fluviu pe langa pod pedalez pe langa santuri bogate de tara pe langa tufe inalte cu muguri pedalez soarele bate ultimele galeti de zapada stralucesc in balti, haotic pedalez pe pista ca un vierme orb pedalez ...
Poemul e bun, l-aș trece însă de la persoana a treia la persoana întîi. Brautigan își scria toate textele f asumat și era f autoironic. Și nu doar pt că asta era cerința, ci pt că astfel sună mai bine și îi dă un plus de autenticitate.
ReplyDelete