Pan_de_Mica (DC)

By -

 Băieții mei sunt mici

Prea mici ca să îmi împărtășească frica
Ei se joacă în nisip și râd când
Cad
Firicilele galbene lucitoare pe picioarele lor desculțe
Și se strecoară printre degețele și îi gâdilă

Băieții mei sunt mici
Prea mici ca să le fie frică de oameni
Și de interioarele lor putrede îmbibate cu formol
Ei dau mâna oricărui străin și îl invită în jocul lor
Care este mai important decât orice consiliu medical
Pentru că în jurul jocului lor se învârte pământul
Dacă ei ar conteni, noi am muri imediat și fără anestezie.

Băieții mei sunt mici
Prea mici ca să rețină tot felul de reguli pedante
Să facă autoscopii și autoanalize
Ei au doar doi zei pe care îi trec la rând prin fața deciziilor sale:
"Vreau" și "Acum"
Îi mână cu lopățelele și îi trag de păr
Și asta nu-i încurcă să fie mai fericiți decât mine și să se simtă mai în siguranță.

Băieții mei sunt mici
Prea mici ca să îi cred când spun că totul este bine, că nimic nu s-a întâmplat
Că lumea e așa cu era ieri
Și că de mâine nu o să mai port mănuși și nu o să mai miros a țuică făcută de tata prin 2010.
Pentru ei nu există paravane dupa care trebuie de uitat,
Nici politici educaționale și economice
Totul e simplu
Totul e un joc
În nisip

Comments

  1. dumitru cruduAugust 29, 2020 at 3:05 AM

    Rodica, aș scoate balastul și lucrurile prea pateticie și ar ieși așa:
    „Băieții mei sunt mici
    Prea mici ca să îmi împărtășească frica
    Ei se joacă în nisip și râd când
    Cad
    Firicilele galbene lucitoare pe picioarele lor desculțe
    Și se strecoară printre degețele și îi gâdilă

    Băieții mei sunt mici
    Prea mici ca să le fie frică jocul lor
    este mai important decât orice consiliu medical

    Băieții mei sunt mici
    Prea mici doi zei pitici în mână cu lopățelele și trăgându-se de păr
    cu mult mai fericiți decât mine și în mai mare siguranță.

    Băieții mei sunt mici
    Prea mici
    Privindu-i îmi spun că totul este bine, că nimic nu s-a întâmplat
    Că lumea e așa ca ieri
    Și că de mâine nu o să mai port mănuși și nu o să mai miros a țuică făcută de tata prin 2010.

    Pentru ei nu există paravane după care trebuie de uitat,
    Nici politici educaționale și economice
    Pentru ei
    Totul e simplu
    Totul e un joc
    În nisip ”

    Altfel, poemul îmi place. E reușit. Felicitări!!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Rodica GotcaAugust 29, 2020 at 3:53 AM

      Ce fain a ieșit după ce l-ai periat!!! Mulțumesc, Dumitru!!

      Delete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Bicicleta (v.2) - CP

By -
  pedalez pe lângă fluviu pe lângă pod pe pista ca un vierme orb mai strâns și mai strâns pedalez fluxul bate în oglinda de ghidon mai mai să spargă sticla. dragostea ți se împletește între picioare nu urcă niciodată pe mână pasiunea mocnește până ne arde cauciucurile din jurul cordului. pedalez oglinda înregistrează bungalow-uri de ocazie pâlcuri de răchită și trecători în cuiburi ronțăi aerul de fluviu ca pe un slush și pedalez până când dintii nu mai sparg ghea ț ă și beau sake pe veranda dinspre curte « Demult, de aici puteai vedea ciresul salbatic » îți spun a crescut odată cu păsările sub el îmi lăsam bicicleta. Bicicleta (v.1) pedalez pe langa fluviu pe langa pod   pedalez pe langa santuri bogate de tara pe langa tufe inalte cu muguri   pedalez soarele bate ultimele galeti de zapada stralucesc in balti, haotic   pedalez pe pista ca un vierme orb   pedalez   ...
Read more

*** (DC)

By -
  Aveți un mesaj. Comanda dvs. a fost confirmată! Mă ridic de la masa de scris după 3 zile. Și mă felicit. Câte o bluză de lucru pentru fiecare virgulă. Aceiași pereche de blugi pentru fiecare punct. Așa, ce naiba, să se vadă că muncim. Înainte să inchid laptopul, Mai trec inca o dată în revistă garderoba de asistentă În timp ce cu mâna dreaptă închid cutia cu stopuri de receptori.
Read more

Gheorghe , ( C. Perţa)

By -
  I poezie Voci ecouri şuşoteli păhar ţinut pe uşa biroului şefului Nu aud nimic Obrazul meu e traspirat ca şi fundul paharului pe care numeri 3 picături de cafea uşa se deschide, eu arunc paharul el cade în capul lui Gheorghe, el strigă, toţi întorc capul spre Gheorghe, pentru o minută am uitat toţi că Dna Lila era chemată în birou pentru a fi concediată. II poezie Paranteză rotundă paranteză pătrată o frază lungă apoi tapăm o conluzie haşurez cuvintele cheie nu atrag atenţie ce vorbe sunt în oficiu, ceva se întâmplă lângă uşa biroului dn-lui Ion Cred că va fi iarăşi cineva va fi concediat, Păi dacă ar lucra ca mine şi ar vedea şi noaptea litere de tastatură, nu ar mai pune nervi la ceafă, şi griji la fund, Sunt sigur că nu voi fi concediat. Simt o durere enormă drept în vârful capului, Mă uit jos, e sticlă fărâmiţată în mii de bucăţi, Ridic capul dar văd doar plasticul lipit de pod, De unde acest păhar stricat de capul meu? P...
Read more