un foarte scurt metraj (C.P.)

 

un foarte scurt metraj

(în timp ce scriu poemul ăsta, un copil strigă tata în spatele blocului)

 

tatăl unui copil de trei luni s-a sinucis

live

pe facebook.

nu e un scurt-metraj, doar vocea lui sacadată

configurația

și încă trei care se uită ca mine

în negură și stupoare.

nu e un scurt-metraj, e spațiul dintre noi

liber ecran.

 

luna asta tata pleacă din nou

a trecut repede săptămâna

de la cinci, șase luni, tot trece repede

săptămâna.

să nu faci din aeroport casa ta de toate

zilele.

să nu faci din aeroport melancolie.

o relație interumană durează cât decolarea avionului. fiecare

se simte bine la viteză

dup'aia, diluarea și partea figurativă.

pentru cei rămași la sol intervine

sentimentul de perfecțiune

să faci totul corect,

finețe și apropiere sinceră

de spațiu.

acesta nu este un scurt-metraj pentru a configura

moartea. vizualizăm împreună pe mapamond

realfakenews, noii consumatori și

arhaicii consumatori împreună

părinți și copii, tată și fiică, de trei luni

fiu și tată.

 

am zis că voi studia sociologie și psihologie

pentru a înțelege relațiile interumane

pentru a înțelege în mod repetat cum se întâmplă coabitarea:

părinți și copii, tată și fiică, de trei luni

fiu și tată.

 

luna asta pleacă din nou

repetiția e mama învățăturii, repetiția susține

conștiința curată.

uneori, mă gândesc la copilul care-acum

are vreo patru ani și ceva.

s-a întâmplat într-o vară, și cu mine

și cu el.