Gheorghe , ( C. Perţa)

 

1.

sine

 

e un zgomot tridimensional pe perete

stăm îmbrățișați în limita liniuțelor

cu cât mai puține cu atât mai umilitor

cădeau toți luminați din defecte

 

ecranul nostru – cearșaful întins

căpăta fantezie, n-avea compasiune

pentru mașinăria care-l producea din tensiune

am scormonit piuneze și l-am prins

 

noi doi ne făceam ghem, îl foloseau să ucidă

se trezeau în altă dimensiune 

nu ajungeau aici, continua să coincidă

 

aluvionarea noastră

ce le creează spasme

cu next level – fereastră

 

prospețimea aerului care va destinde eroii

2.

mom

 

un an mai târziu, am distribuit niște caserole colegilor din cămin.

îi lăsam să mă atingă, făceam lucrul ăsta întru

onestitate și grijă. înainte, niște spasme de la drum

până pe platou a mai fost cum a mai fost, apoi

coborârea en vitesse, până-n buza șoselei, brazi întinși lângă

noi. conectare la zăpușeală. plus femeia din peisaj

care-și făcea vânt printre defrișări. îmi venea

să mă pun pe umărul ei, cam atât pot să fac și

asta-i mult, îmi zic, fiindcă n-o cunosc.

nimeni de-acolo n-o cunoaște și e de-ajuns.

se ducea de-a dreptul cu capul înainte

ca un parașutist care-și dă drumul curajos, în singurătate

aerată.

 

un an mai târziu, i-am lăsat să mă atingă, să fie în camera de cămin

onestitate și grijă.

piele caldă și puțin umezită de la mâncare

e mama mea al cărei rând a fost săptămâna asta

dintre părinți. sunt mâna ei dreaptă

cum se mai zice.

 

sunt mâna ei dreaptă. s u n t m â n a e i d r e a p t ă.