corp gazdă (DC)
Aud o sonerie
După ușa mea de pâslă,
Poate e a vecinului
sună la fel ca a mea
nu mă las păcălită
Fotelul-ruină stă în colțul camerei
Găzduind cearșafuri de hârtie,
nu le pot da la o parte,
de teamă să nu trezesc pisica
zgomot
Bulevardul de la fereastră nu mai e surd
Sunt auzită
Îmi scot lănțișorul de la gât
Îl strecor sub podea
de acolo scot lentilele albastre
slavă ție zeu geometru
stau la ferestra mea de burg
cu stolurile trase
ca un germen neamț al unor denunțuri viitoare,
și las autostrăzii gânditoare să culeagă toată prada
soarelui incinerator,
sculptez rugăciunile spre un zeu geometru,
care (nu) așteaptă ofranda nimănui,
pentru că-i e suficientă câmpia de flori de la marginea
orașului,
pe care-o va transforma în lungi burguri,
folosite drept lăcașe pentru păgâni,
care urcă fără scară în nori
fum
Eu ți-aș propune să mai tai din poem.
ReplyDeleteUite cum am tăiat eu:
„
După ușa mea de pâslă,
Poate e a vecinului
sună la fel ca a mea
nu mă las păcălită
cearșafuri de hârtie,
nu le pot da la o parte,
de teamă să nu trezesc pisica
Îmi scot lănțișorul de la gât
Îl strecor sub podea
de acolo scot lentilele albastre
slavă ție zeu geometru
stau la ferestra mea
cu storurile trase
și urc fără scară în nori”
Mulțumesc!
Delete