Iraida Darmancev

hainele

mi se învechesc

pe mine

și doar inima

îmi zvâcnește

ca o bezmetică

siniștri sunt

porumbeii din parc

iar scaunele 

îmi sorb 

sângele de viu

și totuși

numai porumbeii

din parc

îmi mai aud

cum îmi bate mie

inima


---

de câte ori

nimeream în grădină

calul îmi atingea obrazul

în semn de recunoștință

apoi 

brusc

se trezi cu pielea gâtului pe jos

și cu

pământul roșu sub el

atunci

cineva 

vru să mă viziteze

și bunicii mei nu i-au permis.


Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Gheorghe , ( C. Perţa)

Ceapă, (D. Crudu)

*** (DC)