*** (DC)

 1***

Netezesc umerii, încheieturile inflamate, 

Îmi este milă de acest corp 

Pe care veșnic îl scuz, încercând a nu-i vedea

Ridurile, vergeturile, articulațiile proeminente 

Te iubesc, fato 

Culcă-te jos, aici, înghite, respiră cu abdomenul 

Dă-ți jos cerceii, taie-ți părul 

Ești liberă, îți dau voie să-ți fumezi cele două țigări din cusătura genții 

Dar să iai multe gume. 

Poți face orice, poți fi oricine 

Atât cât mă învârt în mintea ta topită de căldură 

Ca pe un jăratec lăsat să mocnească într-un mijloc de pădure 

 Mă ghemui ca un copil cuminte 

Îmi cuprind genunchii și-i trag sub barbă 

E frig, de 26 de ani e frig în verandă 

și tu stai pe această canapea imaginară 

și te legeni, te descânți, 

botezând copiii care-ți trec prin brațe ca printr-un tranzit, 

îi privești în ochi și îi dai mai departe 

doar au a înota dincolo, spre alte bucătării îmbibate cu scorțișoară și borș aburind 

Te iubesc, fa, femeie 

Vino aici, pe prag, să-ți mușc din umăr ultima stea 

Încâlcită sub halatul de casă 

 Indiscutabil, vom acoperi cu cearșafuri oglinzile,

Atunci, când jegul adunat sub luciu nu se va mai reflecta 

Când te vei zgârâia pe față 

O să dormi din ce în ce mai mult 

și eu o să îți povestesc despre o fată tânără și frumoasă 

care erai dar nu ai știut că erai și acum nu mai e necesar să-ți spun toate astea 

Te iubesc, mamaie 

cu tot cu fălcile-ți boțite atârnate 

sacii de sub ochi și tremurul,

ecoul unui dans din mintea ta 

pe care credeai că-l executam când adormi 

frigându-ne tălpile de jăratecul minții tale.

Acu să mergem să ne oblojim rănile 

Ai fost oricine, oricât ai dorit 

Dansurile au contenit, 

Ia-ți 2 țigări 

Plecăm, e timpul. 

2**

 Tu, tu, tu 

Ești, trebuie să fii, dacă nu, atunci cu siguranță vei fi 

Frumoasă, deșteaptă, tânără 

Da, nu, las-o baltă că-i proastă 

Eu, eu, eu 

Aud, o să aud, da, se va auzi numaidecât 

Cum lacrimi glamuroase vor sparge galbenul cuverturii 

Mititica, e o proastă, dar e a noastră 

Voi, voi, voi 

Gura! De ce gura? Care gură?

Cea a lumii, în care te botezi și îți înțepenești unghiile de la picioare.

 Să nu murim niciodată, îți pare rezonabil, poate e păcat 

Noi, noi, noi 

Mâncăm, da, de foame; ca să trăim 

Întru fericirea pântecului, idioatelor

 Întru tot, ca să nu ne mănânce alții, dacă zici tu că se poate întâmpla 

Ele, ele, ele 

Merg, parcă stau, parcă aleargă 

Despletite ca niște iele, ca niște curve, ai vrut să zici.  Odioaselor!

Parcă nu tot așa luați nafură în gură și alergați ca două descreierate, ca trei 

Ei, ei, ei 

Înșeală, acum, chiar în clipa asta se fut cu altele, mai bune decât noi 

Măcar o certitudine, da, în ceva ne pricepem, să fim sensibile când... 

Când suntem părăsite, asta e, dar până atunci ce faceți?

 Ea, ea, ea 

Ce face? Ceva face? Cuiva îi face? 

Ea trebuie să existe, ca să avem pe cine învinui, da, să ne ispășim, 

Au nu se spovedește în așa caz? 

Nu, Ce proastă e asta 

Da e proastă, da-i a noastră.