(D.C.)
Mi-am retras ochii din lume pentru un moment
Și totul a dispărut.
O să avem un sfârșit glorios, am auzit,
o să fie glorios.
poate am simțit un tremur în plexul solar,
Dar cu siguranță nu erau cuvintele mele,
Nu m-am gandit vreodată la sfârșit ori la glorie,
Unde se termină o lume sau unde începe o alta.
Nu am avut niciodată vreo preocupare înafara celor cotidiene.
„Copiii nostrii vor fi liberi” - eu nu vad niciun copil.
Vorbele astea sunt ca niște borcane cu gem, dar fără gem,
Aici nu e nimeni, nimic.
De-abia dacă mai sunt eu,
Uită-te la mine, uită-te cum aproapre nu mai sunt!
Te invit să mă privești!
Care copil, dom'le? Care copii?
Aici n-a murit niciodată niciun rege,
n-a bătut toaca niciun solomonar,
aici bunicii nostrii n-au săpat la canal,
aici nu s-au semnat tratate de pace, de neagresiune sau de liber schimb,
pe-aici n-au trecut rușii,
Nu s-au montant spânzurători,
nu s-a născut nimeni!
O ruină! O ruină și nimic mai mult!
Nici nu avea ce să se ruineze!
Priviți-mă, domnilor, cât mă mai puteți privi.
Totu-i la un moment distanță
Aproape imposibil de pătruns,
ați gresit destinația,
Aici chiar nu mai e nimic.
Poemul ar trebui rescris. Iată cum l-aș rescrie eu:
ReplyDelete„ pentru un moment
totul a dispărut.
și
am simțit un tremur în plexul solar,
am auzit
O să avem un sfârșit glorios, am auzit,
o să fie glorios
Dar cu siguranță nu erau cuvintele mele,
Nu m-am gandit vreodată la sfârșit ori la glorie,
Unde se termină o lume sau unde începe o alta.
Nu am avut niciodată vreo preocupare înafara celor cotidiene.
„Copiii nostrii vor fi liberi” - eu nu vad niciun copil.
Vorbele astea sunt ca niște borcane cu gem, dar fără gem,
Aici nu e nimeni, nimic.
De-abia dacă mai sunt eu,
Uită-te la mine, uită-te cum aproapre nu mai sunt!
Te invit să mă privești!
Care copil, dom'le? Care copii?
Aici n-a murit niciodată niciun copil de-al nostru,
n-a bătut toaca niciun copil de-al nostru,
aici copiii nostrii n-au săpat la canal,
aici copiii noștri n-au semnat tratate de pace, de neagresiune sau de liber schimb,
pe-aici copii noștri nu i-au văzut pe ruși,
copiii noștri n-au montant spânzurători,
copiii noștri n-au născut pe nimeni!
De aia,
Nici nu mai avea ce să se urmeze!
Priviți-mă, domnilor, cât mă mai puteți privi.
Totul la moment a dispărut
ați gresit destinația,
Aici chiar nu mai e nimic
„Copiii nostrii vor fi liberi”
Care copil, dom'le? Care copii?
eu nu vad niciun copil
Vorbele astea sunt ca niște borcane cu gem, dar fără gem”
Altfel, e un poem bun.
Multumeeesc!
Delete