Expuneri (DC)
Te gândești ca nu e niciodată suficient:
Când deschizi gura abia
după 5 ani,
Când strugurii de pe
crivitar sfârșesc în grindină,
Atunci plansul țăranilor se
transformă în vin
Atunci de sus se coboară
cuvinte și păsări.
Ce conteaza că te simți ca
un highlander de serial?
Că de la primul fluturas te-ai
infruptat din pâini feliate cu diferite monezi?
Că după fiecare epilog mai
visezi un pic, până mâine sau până la anu?
Între timp, coase fată
vergeturile sa nu te vadă cineva cu ele deschise.
Aș vrea sa-ți marturisesc
că mi s-a blocat maxilarul!
Mi-a iesit o măsea, apoi o
a doua și tot așa
Ai mei nu aveau bani de
tratamente de canal
Cineva mi-a spus să ma duc
sa mi-l îndrepte la kiro
Poate așa vin măselele înapoi
și cu ele cresc cuvinte de masticat.
Ascunde-ti puiule limbile
sub pernă sa nu vina țiganii sa ti le fure.
ReplyDelete„Aș vrea sa-ți marturisesc că mi s-a blocat maxilarul!
Mi-a iesit o măsea, apoi o a doua și tot așa
Ai mei nu aveau bani de tratamente de canal
Cineva mi-a spus să ma duc sa mi-l îndrepte la kiro
Te gândești ca nu e niciodată suficient:
și am deschis gura abia după 5 ani,
și m-am simțit atunci ca un highlander de serial
până mâine sau până la anu”
Georgiana, asta după ce am aruncat tot balastul. Părerea mea este că trebuie să începi cu ce e mai tare. Aș vrea sa-ți marturisesc că mi s-a blocat maxilarul!
Și să continui cu lucruri care intesnifică starea și sporesc sensul. Acum, fără balast, poemul e chiar un poem bun. Felicitări!!!