game over (DC)

 

Am o casă de sticlă

În care-mi atârn masca de sticlă cu o piuneză pe perete

După o raită copioasă prin lume.

***

În bucătărie mi-am amenajat un ring de box

Și un fotoliu de pe care urmăresc înfrângerea mea,

Obișnuiesc să-mi dau multe șuturi,

Pumni,

Palme,

Și citații la judecată.

Nu mereu îmi sunt adversar,

Uneori chem la joacă și elefantul de jucărie primit la aniversarea de 3 ani,

Pe care l-am făcut zob, nu mai are niciun ochi,

Dar se descurcă.

Alteori îmi bate la ușa casei de sticlă

Pianina pe care am abandonat-o pe la 10 ani,

Nu ne înțelegeam, jur, n-am avut de ales,

Totuși ea nepoftită intră-n cosplay-ul ringului,

Scuzele mele nu mai merg,

m-au abandonat,

ce boomerang e abandonul ăsta!

Totuși cel mai des mă trezesc cu cioburi din casa mea de sticlă pe jos,

Haaa, altă minge de tenis mi-a spart peretele!

Mnda, mingile de tenis nu vin niciodată singure,

La naiba, cum uiți asta de fiecare dată?

Racheta de tenis obișnuiește să apară în pod

În cutia de plastice sugrumate,

Stă cuminte acolo, nu mă chemă în ring,

Nici eu n-o chem,

ieșim pe peluză,

mă trântesc în iarbă și-mi pun paleta pe ochi,

instant universul meu s-a împărțit în zeci,

bucăți mici de univers,

iar eu sunt izgonită din fiecare bucățică,

exact ca bucățile de vișină pe care fratele meu le scotea din felia de tort,

eu

sunt nimic,

rachetele de tenis își fac treaba mai bine decât boomerangul.

                                                                                                         sursă foto: Maik Hankemann