Generația Post-Iubire
Suntem copiii generației Facebook
Iubim, visăm,sărutăm pagini virtuale
Încătușați ca niște fiare în propriile morale
Pîn' vine moartea,ruperea de la notebookCu inima cuprinsă în #hasteg
Mă arunc să accept aceste reguli ale jocului
Scuipând apoi în față azi norocului
Trec în regimul off și 'ncerc să mă înțeleg
Sunt clipe cînd vreau să cred că suntem mai mult decât un șir de zerouri și unități
Cînd mă ating cu fruntea de monitorul rece al laptopului,
Și vreau să pătrund în lumea unde trupul tau e cald
Exclus din chat îmi caut Walhalla virtuală,
Dar înainte de-a ieși eu n-o să neg
Într-o lume nouă,inima mea e la fel de veche ca și înainte
Ok. Bunicel sonet, cu mici scăpări de rimă (hasteg nu există, doar hastag) și de ritm (mai ales în terține), dar bun. Îmi place și mesajul lui, cred însă că ultima terțină e un pic prea siropoasă, cade un pic în lamentație și asta cumva strică tonul și gustul de dinainte. Dar e doar gustul meu, Exercițiul ți-a ieșit.
ReplyDelete