Gheorghe , ( C. Perţa)

 

I poezie

Voci

ecouri

şuşoteli

păhar ţinut pe uşa biroului şefului

Nu aud nimic

Obrazul meu e traspirat ca şi fundul paharului

pe care numeri 3 picături de cafea

uşa se deschide,

eu arunc paharul

el cade în capul lui Gheorghe,

el strigă,

toţi întorc capul spre Gheorghe,

pentru o minută am uitat toţi

că Dna Lila era chemată în birou pentru a fi concediată.

II poezie

Paranteză rotundă

paranteză pătrată

o frază lungă

apoi tapăm o conluzie

haşurez cuvintele cheie

nu atrag atenţie ce vorbe sunt în oficiu,

ceva se întâmplă lângă uşa biroului dn-lui Ion

Cred că va fi iarăşi cineva va fi concediat,

Păi dacă ar lucra ca mine şi ar vedea şi noaptea litere de tastatură,

nu ar mai pune nervi la ceafă,

şi griji la fund,

Sunt sigur că nu voi fi concediat.

Simt o durere enormă drept în vârful capului,

Mă uit jos, e sticlă fărâmiţată în mii de bucăţi,

Ridic capul dar văd doar plasticul lipit de pod,

De unde acest păhar stricat de capul meu?

Poate e un semn de la Dumnezeu,

că ar trebui să mă las de băut?