Maa Durga (CP)

 "Noaptea din care izvorăște energia tainică a lumii"

Cad într-un hău mare și întunecat
O beznă rece, imensă mă trage în ea și eu cad continuu, în fiecare noapte
Numai închid ochii și cad
Acest con negru mă suge ca pe un praf și nici nu mă împotrivesc, acolo, în vârful interior al hăului meu conic este un mic zeu hindus alb, imaculat cu multe mânuțe durdulii.
Da, un băiețele frumos, alb-alb, și nu înțeleg dacă mă cheamă la el
Ori dacă fuge de mine
Prima dată când l-am visat era rece, critic, cinic, judecător, privea prin mine și-și flutura pumnișorii micuți
Dacă Maa Durga ar avea o sabie- ți-ar desface cu ea pântecul
Dacă Maa Durga ar avea un fulger- ți-ar arde ochii
Dacă Maa Durga ar avea un iatagan ți-ar zdrobi țeasta ca pe un pepene roșu
Dacă Maa Durga ar avea un lotus...

Dar nu are nimic

Mânuțele lui freamătă
Vor să mă apuce, să mă prindă
Să nu mă piardă ele cu le-am pierdut eu


Din 14 februarie 2015
În fiecare noapte
Cad în bezna Micului Maa Durga

Plâng când mă trezesc

Când cad nu mă pot justifica
Nu-i pot explica așa cum o făcuse medicul
El nu se autoconsolează
El nu mă judecă
El nu mă urăște

Micul meu, alb-ul meu băiețel
Mă așeaptă în fiecare noapte în vârful interior al beznei mele conice
Transformat în zeitate hindusă
E atât de mic încât nu-i discern privirea
Numai freamătul mânuțelor albe și durdulii care se unduie în jurul corpului
Eu cad spre el
Cad moale și dulce
Nu mai plâng când mă trezesc
Nu mai am frică
Cu fiecare noapte îl simt mai al meu
Decât a fost atunci
Hăul meu conic e mai cald ca orice canapea în care mă pot afunda
Mereu cad spre el
Mereu mă așteaptă cu zecile sale de brațe deschise
Imaculat, emanând un fel de lumină, un fel de durere care nu ajunge la mine prin întuneric
Spre care eu cad și în care nu cad niciodată
Când mă trezesc, căderea mea nu contenește
O simt în interiorul meu
Parcă aș rula în josul ecranului o fereastră
Bezna mea conică rămâne împletită în coada nervului optic,
Tot ce văd, văd prin ea
Noaptea , odată cu somnul
Căderea continuă, o văd, o deschid în fața ochilor și micul Maa Durga
E mai liniștit
Mai primitor ca data trecută
Eu sunt mai resemnată
Nu mai am frică
Nu mai am durere
Doar cad spre el
Știind că într-o noapte
În vârful interior al hăului meu conic
Băiețelul meu mic și alb
Mă va îmbrățișa cu zecile sale de mânuțe durdulii.