Poșta Veche (CP)
Nu vreau să scriu despre vecinii de la etajul trei
Care beau atît că uită de ei
Nu vreau să scriu despre narcomanii care stau
noaptea sub balcoane
Ce caută sa-și pună ceva în vene sub lumini de lanterne
Dar ca să vă zic de Poșta Veche
E ca în piesa aceia "Avem di tăti"
Pe același platou de formă dreptunghiulară
"Zabroshka" unde după lecții poți fuma o țigară
Unde în tufe pe semiîntuneric licărește focul unei brichete
Sub o lingură îndoiată sau sub o bucată de faliga pliată
Unde fără sa cauți poți găsi o seringă sau un bulbuliator
Pe unde merg în civil polițiștii de sector
Tot pe același platou stau mame cu copii lor
Cu cărucioare, cîini, bere și o țigară
Tot acolo stau și bețivanii ca la gară
Cu ceva spirtos în pachete negre
De parcă în umbra ruinii nimic nu se vede
Chiar și "îdrăgostiții" își au locul lor
Stau chiar pe scări și se iubesc cu zor
Pe același platou de formă dreptunghiulară
Se întilnesc generații cu aceeași înclinație vulgară
De a se sinucide încet și meticulos
Pînă otrava nu-i arde la os
Trăiesc la Poșta Veche de cînd m-am născut
Și de mică tot aud și ascult
Cum pe vremuri aici erau narcopritoane
Criminali și trafic de ființe umane
Toate astea au rămas în trecut
Și totuși adesea sirene se tot mai aud
Cineva în blocul de alături și-a înjunghiat vecinul
Sau o femeie în bătăi și-a pierdut copilul
Gop Stop și dacă ai avut noroc
Ai rămas fără un dinte sau fară telefon
Iar dacă nu, zaci fără picioare la beton
Un timp nu aveam cu ce veni acasă
Taxiștii nu mergeau cînd auzeau adresa
Se temeau să rămînă fară roți sau fără o fară
E periculos noaptea la Poșta Veche afară
Nici prietenii mei nu vor să mă viziteze
Au părul lung și cineva poate să-i frezeze
Eu însă merg fără griji și frică
Pentru că trăiesc aici de mică
Dacă știi toate cărările și locurile întunecate
Știi cum să eviți situațiile încurcate
Pînă la urmă cine nu are o "Zabroshkă" în vecinătate ?
Poate doar te uiți în altă parte?
Nu le poți evita la nesfîrșit
Într-o zi vei simți acel nod în gît
Și o sa le vezi la fiecare colț, peste tot
Ca o mocirlă ce te înghite pină la cot.
Bun. e un pic cam lung pentru un text de tipul lui, vrei să spui prea mult, vrei să spui tot. mai alsă-i și cititorului loc de imaginat pt că asta îți poitențează poemul de fapt, intredeschide niște uși, nu le da de perete, că cititorul e curios și îi strici surpriza :) atenție la ritm, e un pic șubred pe alocuri, tot pt că vrei să spui cât mai mult. trebuie să înveți să elimini, dar e de unde și e foarte bine până acum.
ReplyDelete