Savu Popa

(propunerea lui Dumitru Crudu)

Într-o toamnă pielea noastră 

Prinsese gust de prună crudă,

din parc tăiaseră copacii,

în unele nopţi rădăcinile lor deveneau fosforescente, uitarea era încă departe.

Cineva îmi spunea, 

aerul e azi irespirabil,

cândva, atât de curat, 

încât te puteai înălţa la cer,

să-ți lași amprenta,

să cobori în altă lume.

Oamenii ieşeau din fabrică, terminaseră tura, 

sclipirea din ochii lor, sclipirea de oţel a cuţitelor 

a căror mânere erau confecționate

Din miezul rădăcinilor uitate