Savu Popa

(Propunerea lui Cosmin Perța)


Întunericul devine /

Atât de puternic /

Încât becurile se sting singure.


Aerul trece deasupra noastră /cu picioruşe de omidă alungată de mirosul ploii. 


Între noi un anotimp artificial /

Sunete uscate pe marginile unor boxe defecte./

Conturul unui joc /

În care ni se cere să dăm un nume 

Numelui nostru . 


Uneori ne dedublăm/

Doar ca să ne risipim. 


Adesea ne vine

Să ne izbim craniile încărcate de amintiri,

Așa cum cei mici izbesc de pereți

Pușculițele pline vârf.


Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Gheorghe , ( C. Perţa)

Bicicleta (v.2) - CP

*** (DC)