Savu Popa
(Propunerea lui Cosmin Perța)
Întunericul devine /
Atât de puternic /
Încât becurile se sting singure.
Aerul trece deasupra noastră /cu picioruşe de omidă alungată de mirosul ploii.
Între noi un anotimp artificial /
Sunete uscate pe marginile unor boxe defecte./
Conturul unui joc /
În care ni se cere să dăm un nume
Numelui nostru .
Uneori ne dedublăm/
Doar ca să ne risipim.
Adesea ne vine
Să ne izbim craniile încărcate de amintiri,
Așa cum cei mici izbesc de pereți
Pușculițele pline vârf.
Foarte bun. Bravo!
ReplyDelete