ŞONTON( Jurnal -- Cosmin Perta)
Am ascuns palmele în buzunare, dar ideile nu veneau deloc, felinarul din exteriorul cafenelei cu denumirea ŞONTON, nu răspândea lumină, poate doar fascicule scurte, ce se stingeau şi aprindeau, ce de la distanţă ar putea fi luate drept limbaj în codul Morse.
Vântul îţi ştia cele mai intime locuri, fără ca tu să-i permiţi, îţi pătrundea în pantaloni, se lipea de piele, îţi electriza părul de la picioare, şi îţi îngheţa oule, deveneau reci ca nişte ochi de peşte. Fâşii de lumină de la becul, ce adunase o droaie de fluturi, licurici şi alte gângănii, cred că dimineaţă toţi vor fi arşi, se distorsionau în noapte.
Mă uit la peretele ŞONTONULUI, apoi spre trecători, toţi se uită la tine de parcă le sunt dator cu o sută de lei la fiecare, din gura uscată o ţigară fierbinte, unde dracu să mai am şi eu noroc, nici nu ştiu în ce sector a Chişinăului sunt.
Cadran întunecat, ora târzie, nici nu bserv cum luna se rostogoleşte între felinare, îşi găseşte un loc între ele, precum un pui sub aripa găinei după ora de culcare.
Se apropie un vagabond, cu un palton de 3 mărimi mai mare, pe cap o căciulă de cârlan, e frig, e noapte, dar e iulie, şi pisicile se scarpină sub coadă de căldură, însă noaptea stelele te cam lăsă rece, mai ales, când stai locului, tot ce-ţi doreai e să finisezi chiştocul şi să te alipeşti de o piele fierbinte, poate fi şi o piele cu temperatura 38, acum nu mai contează, pentru răceală aveam timp şi mâine. Te confrunţi cu o situaţie delirantă: în faţa unui local cu o denumire a cărei semnificaţie precis e o înjurătură chineză, un vagabond insistent îmi propunea să bag palmelele în paltaloni la el, unde e mai cald, şi acum o întrebare pentru toţi:
-Unde începe şi se finisează toleranţa şi ce ai să faci cu căciula de cârlan după ce o să-i dai un ŞONTON, în fund, ca să-şi caute de treabă. Ce nu am dreptul să ies să meditez la aer rece la 02.00 noaptea fără ca un homosexual să mi facă avansuri? Am trecut chiştocul de la o margine de gură la alta ca să-mi fie comod, să-i dau un fuck you aşa cum se cuvine din cot şi cu degetul vertical, să-i zic să o şteargă, dar nu a fost să fie, el şi-a schimbat direcţia spre tomberonul din apropiere.
În local mă aşteptau amicii şi noutatea care m-o luat prin suprindere, prietena mea, ei bine fata pe care o iubeam din copilărie, prima căreia i-am şutat cu piciorul mingea în faţă, semn că o iubesc se mărită cu un ŞONTON, al dracului de frumos, ochi blonzi, nas drept, unghii curate, nu fumează şi e şi motociclist; cum poţi concura cu asta? Aprind a doua, dar mi-e greaţă, hamburgherul şi ketchupul îşi fac loc din nou în faringe, nu dovedesc să zic ŞONTON, că le vomit lângă tomberon, vagabondul, iese din fortăreaţă semi-adormit crezându-l că îl chem pe nume, dar văzând că am colorat asfaltul în roşu,
a zis:
- ŞONTON, în loc de să fii sănătos, sau înebunisem eu, ori acest cuvânt care nimic nu semnifica, pe era buzele tuturor, poate ar trebui să tac şi să mă aşez ca un matur la masă, să alipesc o grimasă pe chip, cu zâmbet deocheat şi înghiţituri de salivă să-l bat pe umăr pe ŞONTONUL Dariei, că numele său nu l-am reţinut, macăr că Daria mi l-a repetat de 3 ori.
Ţuguiam buzele ca să iau ultima gură de aer rece, îmi răciserăm cerul gurii şi parcă mă liniştisem, ce nu mai găseam eu o fată care să-i arunc o minge în faţă, aşa un ŞONTON, de dragul aruncatului,
nu de alta, dar mingi mai sânt şi localuri cu denumiri ţicnite se deschid în fiece zi.
fain text, dar îl vîd mai mult ca pe o proză scurtă decât ca pe un poem. e în schimb un flux de conștiință mișto aici care poate funcționa și în poezie, doar că trebuie să nu fie atât de compact, să lași și blancuri de sens. dar per total aș mai citi așa ceva, cu același personaj, ai un posibil personaj de roman aici.
ReplyDelete