*** (tema lui Cosmin Perța)

  transmiteți vă rog următorului pasager din fața d-ră să transmită la randul său următorului pasager din fața sa șamd să transmită șoferului să pornească radioul, dar să transmiteți la ureche, să nu audă cineva. 

    șoferul primește informația după care prin aceiași metodă de a o transmite de la pasager la pasager, la ureche, întreabă: de ce?

-eu nu mai vreau să gândesc, opriți rutiera aici, țip.

-coborâm puișor, am ajuns, mie nu-mi place cum se uită lumea la mine. 

     suntem în zona industriala a orașului, aici majoritatea lucrează ca să le miroase cât mai strident căcatul. 

     ziua are gustul sângelui șezut pe noapte-n gură, eu am stat așezat în fața geamului pârlind din plictiseala insecte cu mucul țigării. mai am 240lei care-mi ajung să fumez încă opt zile. 

eu fredonam God knows I tried și cântam pe suprafețe ca la pian, până mi s-au încleștat degetele, până devenise nevroză.

eu sunt copilul tău abandonat. 

eu sunt atât de sărac, sunt prea sărac să nu cred în minimalism, am doar două perechi de chiloți și doua perechi de ciorapi,

însă foarte curând voi propune reinventarea răului și te asigur că în orice caz strada poate fi un podium, 

un podium doar pentru noi doi, pentru că am fost cei mai slabi când am iubit, iar ei și-au adaugat punctaje imaginii de sine, din dragostea noastră, 

dar într-un sfârșit, într-un sfârșit cine mai calculează sau ia în considerare, 

oprește aici, eu țip.

<vezi Gherasim Luca, sinucidere la 80de ani, înec în Sena: "în lumea asta nu mai e loc pentru poezie"