CP
Toni Chira
Am auzit cum se descarcă-n receptor.
Cum amintirile vin și o-mping în stomac,
o lovitură fierbinte - direct din trecut,
spasm, cuvinte haotice și regret.
Poți să te îmbraci cu mine
când rămâi fără piele
(un strat de bumbac și unul de erizipel).
Să mă bagi în mașina de spălat.
Să mă dai de pomană
oamenilor fără adăpost.
Dar să știi că am depășit orice neajuns.
M-am uitat între picioarele tale
și am văzut o casă de cărămidă roșie.
Mult prea liric, cu zone papetice, și prea aluvionar pt brautigan. el ca text e foarte bun, doar că nu e la cerință. ironia de la final e okeyish, dar nu e deloc în spiritul lui brautigan.
ReplyDeleteMersi mult pt atenționări, rezolv :)
Delete