Canone alla Quinta
Iasomia crapă în floare, acum,
brațul meu drept devine un fir de iută
încolăcit în jurul brațului tău stâng.
Ascultăm un vinyl cu Variațiunile Goldberg
cântate lent de Gould
în camera goală și obscură.
Brațul meu stâng devine un fir de iută
încolăcit în jurul tâmplelor tale.
Izul de iasomie alături de puțină lumină
își fac loc prin obloanele trase
până la jumătate.
Vinyl-ul sfârâie în surdină,
semn că trebuie întors pe partea cealaltă.
Pui acul, mai sfârâie preț de o clipă
apoi începe fantomatic Canone alla Quinta.
Capul meu devine un fir de iută
încolăcit în jurul umerilor tăi.
Izul de iasomie stagnează în aer,
devine plin și greu.
Lumina vagă îți sculptează orbitele,
acum pari mult mai bătrân.
Trupul meu devine un fir de iută
încolăcit în jurul trupului tău,
de la un capăt la altul–un fir de iută.
Izul de iasomie se estompează
puțin câte puțin,
lăsând aerul pe-alocuri poros.
Placa s-a blocat pe Canone alla Quinta,
astfel, camera goală și obscură
începe să prindă conturul
unui catafalc îngust.
Eu aș termina poemul cu Placa s-a blocat pe Canone alla Quinta și renunța la ce urmează după:
ReplyDelete„astfel, camera goală și obscură
începe să prindă conturul
unui catafalc îngust.”
Și asta, pentru a salva un poem foarte bun!!!
Bună idee, mulțumesc mult! :)
Delete