În ziua aceea...
Sunt un cearșaf zdrențuros și îngălbenit
pe care nu l-a mai ridicat nimeni și de care nu mai este nevoie
Un cearșaf alb lăsat pe speteaza scaunului de lingă fereastră
a unei camere pustii
Cearșaful care cîndva te acoperea blând cînd adormeai pe canapea
Și tot acel cearșaf sub care ne ascudeam atît de des
În ziua aceea am început să mă îndoi și am căzut la podea
Albă și făcută boț
Era deja totul pierdut, mi s-a albit părul fir cu fir
Nu o să te mai pot strînge în brațe sunt ca de vată
Mi-au albit degetele și au început peste tot să inflorească pete albe
Pe umeri, pe obraz la fiecare atingere a ta
În capul meu se derula rapid filmul "Noi"
Pină la sunetul acela de la sfirșit de peliculă "Fin"
NEGRU
În ziua accea am aflat că sunt un cearșaf zdrențuros și îngălbenit.
Ți-aș propun ca să înlocuiești - m-ai înșeat - cu ÎN ZIUA ACEEA AM AFLAT CĂ SUNT UN CEACREAF ZDRENȚUROS ȘI ÎNGĂLBENIT. Altfel, e un poem puternic!!!
ReplyDeleteMulțumesc, Dudu, am schimbat )
Delete