În ziua aceea...

Sunt un cearșaf zdrențuros și îngălbenit 

pe care nu l-a mai ridicat nimeni și de care nu mai este nevoie 

Un cearșaf alb lăsat pe speteaza scaunului de lingă fereastră 

a unei camere pustii 

Cearșaful care cîndva te acoperea blând cînd adormeai pe canapea 

Și tot acel cearșaf sub care ne ascudeam atît de des 

În ziua aceea am început să mă îndoi și am căzut la podea 

Albă și făcută boț 

Era deja totul pierdut, mi s-a albit părul fir cu fir 

Nu o să te mai pot strînge în brațe sunt ca de vată 

Mi-au albit degetele și au început peste tot să inflorească pete albe 

Pe umeri, pe obraz la fiecare atingere a ta 

În capul meu se derula rapid filmul "Noi" 

Pină la sunetul acela de la sfirșit de peliculă "Fin" 

NEGRU 


În ziua accea am aflat că sunt un cearșaf zdrențuros și îngălbenit.






Comments

  1. Ți-aș propun ca să înlocuiești - m-ai înșeat - cu ÎN ZIUA ACEEA AM AFLAT CĂ SUNT UN CEACREAF ZDRENȚUROS ȘI ÎNGĂLBENIT. Altfel, e un poem puternic!!!

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Bicicleta (v.2) - CP

*** (DC)

Gheorghe , ( C. Perţa)