O lume care a fost să fie
(Text scris în urma ideii emise de Dumitru, în legătură cu ,,lumea dispărută")
De când a murit bunica,
patul în care și-a petrecut ultimele ore
a rămas nefăcut.
Așternuturi albe, cam întunecoase,
Camera învăluită
În lumina de igrasei,
un abur rece
sosit din adâncul pământului.
La o săptămână
după tristul eveniment,
obișnuiam să mai merg cu mama
prin casa ei, să mai curățăm praful,
care urma de acum, s-asculte de o mână
străină,
Praful acela care se-așezase peste obiectele
Ce deveniseră, rând pe rând, corpuri
neînsuflețite.
Să deschidem ferestrele, să mai luăm
anumite lucruri la noi,
să ne uităm la cutia de curent, la
corespondențe,
obiectele ei personale,
o întreagă geografie blândă
a unei bătrâneți de ceară.
Hainele bunicii urmau să fie date de pomană
la parastasul de patruzeci de zile,
mai luaserăm cu noi și muzicuța,
și îmi amintesc că o priveam ca pe un obiect
salvator,
de pildă, din ea ieșeau încontinuu sunete muzicale,
mai ales, după ce murise ea, sunete care
puteau
fi auzite foarte rar, dar care
Ar fi ajutat-o să treacă cu bine, să nu
piardă calea de humă
Prin lanul de umbre încinse, spre ținutul
soarelui rotitor.
Știam însă că nimeni, absolut nimeni
nu va mai cânta la ea vreodată.
Doar sunetele, din când în când.
Și patul acela rămas așa,
Așternuturi albe, cam întunecoase
Adăpostind conturul neregulat al trupului
ei,
O lume care a fost să fie,
O lume în care, la capătul ei, abia vizibil,
O zărisem pe bunica, un bulgăre de ceară,
rostogolindu-se pe drumul de humă tot mai
șters,
spre
ținutul soarelui rotitor
Profund.
ReplyDeleteMultumesc pentru lectură!
DeleteSavu, ți-aș propune o versiune mai concentrată:
ReplyDelete„De când a murit bunica,
patul în care și-a petrecut ultimele ore
a rămas nefăcut.
Așternuturi albe, cam întunecoase,
praful,
care urma de acum, s-asculte de o mână străină,
obiectele
Ce deveniseră, rând pe rând, corpuri neînsuflețite.
muzicuța
îmi amintesc că o priveam ca pe un obiect salvator,
de pildă, din ea ieșeau încontinuu sunete muzicale,
mai ales, după ce murise ea
Și patul acela rămas așa, nefăcut.
Așternuturi albe, cam întunecoase.”
Altfel, e un poem bun. Felicitări!!!